Cultură şi învăţământ

ȘCOALA
Despre şcoala din Şieu-Măgheruş găsim puţine documente de arhivă, acestea nefiind păstrate la şcoală, ci la primărie. În Monografia lui I. Kadar ni se spune că în 1621 în sat funcţiona şcoala.
Şcoala primară de stat a fost construită în 1891, pe un teren luat în bir de la comunitatea reformată. Aici erau obligaţi să vină şi copiii din Şieu-Cristur.
Referitor la începuturile şcolii la Şieu-Măgheruş, găsim că în protocolul din ziua de Paşti a anului 1879, redactat de consiliul parohial, drept răspuns la cererea episcopului, pentru elucidarea unei pâri făcute de Palage Carolian, în legătură cu un teren intravilan, ies la iveală anumite date cu caracter istoric.
Astfel, aflăm că judeţul posedă în satul Măgheruş anumite clădiri cu terenuri aferente. Aproape cu 100 de ani înainte de 1848, ele au ţinut loc de comandament (probabil al unui batalion de cătane - soldaţi), până în anul 1847, când au plecat de aici. De la maiorul comandant, satul a cumpărat un edificiu: „În 1857, noi românii am plătit pentru partea pasibilă şi am luat-o pe seama şcolii edificiale şi am folosit şi locul ţinărilor de le totdeauna neconturbaţi până în ziua de azi".
Pentru a face dovada că ei sunt proprietari, se aminteşte că grădina şcolii au arendat-o mai mulţi ani, preotului Zaharie Pop.
Primul învăţător pomenit, cu numele de Tîrgoveţ Vasile (proces verbal din 13 martie 1878) avea un salariu de 40 fl. (probabil florini) şi 50 de mierţe de bucate. Toţi învăţătorii fiind confesionali erau totodată şi cantori.
Tot în acest protocol se precizează că părinţii, tutorii, stăpânii sunt obligaţi să trimită regulat copii la şcoală. Ţinându-se seama de distanţă, vreme rea, drum rău, copiilor din Valea Măgheruşului li se făcea concesiunea de a frecventa şcoala doar două zile pe săptămână.
În 1894 este amintit ca învăţător, Georgiu Someşan în 1895 Ion Pop. din 1890 este adus iar Tîrgoveţ Vasile. În 1897 este amintit Nicolae Feldrihan din Sărăţel, în 1899 Ion Roman, între 1901-1914, Mălinaş Grigore din Figa. Se mai găseşte consemnat Cleja Emil (1929), Cleja Emil şi Cleja Maria între 1930 - 1966.
Din anul 1901, Groza Vasile folosea mai mulţi monitori dintre elevi, dar pentru că era un învăţător bun şi bolnav de heptică (plămâni), sătenii îl plăteau cu 300 zloţi pe an. Copii erau aşezaţi în bănci lungi, din scândură de brad, câte 10-12, în clasă fiind 60-70 elevi. Adeseori, învăţătorul preda şi după amiaza din cauza numărului mare de elevi.
Din 1934 găsim un învăţător şi în Valea Măgheruşului, pe Zăgrean Grigore, din 1966, director la şcoala de centru.
Evidenţa încadrării personalului din învăţământ la clasele V-VIII nu s-a tinut la zi, astfel că, în „Cartea şcolii" de încadrare nu sunt evidenţiate în mod cronologic aceste schimbări.
Până în 1970, în vechiul local de şcoală s-au desfăşurat înainte de masă cursurile de zi, clasele V-VIIII, iar după masă clasele I-IV. Faptul că activitatea didactică se realiza în două serii, a determinat Consiliul Popular Şieu-Măgheruş (azi Primăria) să întocmească demersurile pentru a se construi un nou local de şcoală.
Începând din 1965, s-au procurat materiale de construcţie, alegându-se amplasamentul, prin demolarea fostului sediu C.A.P. şi a grajdurilor, ca în 1969 să se toarne fundaţia pentru noul local cu etaj, având 8 săli de clasă, 1 laborator, 2 săli de materiale didactice, cancelarie, direcţiune, bibliotecă, secretariat, reuşindu-se ca în toamna anului 1970, clasele V-VIII să intre la parter.
Lucrarea proiectată s-a finalizat peste încă 2 ani, reuşind să se dispună şi de un spălător cu hidrofor.
Materialul didactic furnizat şcolilor de către Inspectoratul Şcolar a contribuit la dotarea laboratorului de fizică-chimie şi cabinetelor de istorie-geografie şi biologie.
Prin activităţile sale specifice, şcoala a antrenat şi grupele de preşcolari în activităţile instructiv-educative. Absolvenţii clasei a VIII-a au fost îndrumaţi în fiecare an pentru a susţine examene de admitere pentru toate tipurile de şcoli, în baza orientării şcolare şi profesionale.
Conform hotărârii Ministerului Învăţământului, până în anul 1989, la începutul fiecărui an şcolar erau obligatorii 2 săptămâni de practică agricolă.
Absolvenţii şcolii, indiferent de profesia aleasă, contribuie activ la bunul mers al societăţii şi vieţii personale. Remarcăm pe elevul Chiş Cristian, absolvent al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, care cântă şi în formaţia de fanfară Din Sărata, condusă de Warga Mihai (aici a făcut ucenicia).
De asemenea, elevul Mureşan Vasile, care este un pictor consacrat. Are expoziţii personale, figurează în colecţii particulare din ţară şi străinătate, sub semnătura Vasile Mureşan - Murivale.
Constantin Doroftei - pictor scrie: „Pe Murivale îl cheamă mereu într-un loc ori altul, vreun dor, cu intensitate particulară, cel de părinţi, de peisajele ţării, de prietenie şi invidie, de feluritele sclipiri ale consştiinţei".
Învăţătorul lor, Mihai Mireşan, se mândreşte cu cei amintiţi mai sus şi relatează cu multă satisfacţie că a fost primul care l-a învăţat să cânte şi să solfegieze pe Chiş Cristian, iar pe Murivale să mânuiască penelul, să combine şi să admire frumuseţea culorilor, ce mai târziu, a fost primit cu multă simpatie, în atelierul său, de către Corneliu Baba, îndrumându-i paşii la timpul potrivit.
Astfel, bagajele de cunoştinţe primite în şcoală, vor fi rodnice pentru conduita morală şi profesională, în viaţa de toate zilele.
 
CĂMINUL CULTURAL
Din documentele de arhivă, cât şi din informaţiile bătrânilor din sat, distingem „Căminul Cultural" ca un for al culturii în mijlocul sătenilor de-a lungul anilor.
În Şieu-Măgheruş, în ultimele 200 de ani, sunt consemnate acţiuni culturale la Căminul Cultural „Voevodul Mihaiu", pentru români şi pentru saşi, în Căminul Cultural separat, numit „Zall" (azi localul este modernizat după standardele actuale, având apă, gaz, canalizare, fiind dat în folosinţă în 2006, renovat prin fonduri europene).
În revista „Solia" din 1937, la pagina 40, se subliniază că în Şieu-Măgheruş, Căminul Cultural „Voevodul Mihaiu" nu are local propriu, dar este aranjat în mod provizoriu în clădirea parohiei greco-catolice, care constă din sală pentru spectacole, sală pentru horă ţărănească, antreu şi 2 camere pentru omul de serviciu. În general, acest local corespunde cerinţelor unui cămin cultural până la edificarea localului propriu.
În cadrul Căminului Cultural s-a desfăşurat activitatea „Bibliotecii", constând din 112 volume, din care 13 sunt cumpărate, iar restul donate, printre care se observă donaţia lui Ioan Buta - 20 de volume, în valoare de 300 de lei - pentru care i se aduc vii mulţumiri.
La început, Căminul Cultural a fost condus de harnicul preşedinte Vasile Lazăr - protopop (parohul satului), împreună cu domnul director al „Şcolii primare de stat", învăţătorul Emil Cleja, care este în acelaşi timp directorul căminului şi d-l notar Buta Vasile, vicepreşedintele căminului. Astfel, s-au înfăptuit următoarele activităţi:
a) Şcoala de pomi
Prin Căminul Cultural s-a obţinut o bucată de pământ din grădina bisericii, pământ ce s-a lucrat de către membrii Căminului Cultural, făcându-se lecţii practice de altoit, nu numai pentru tinerii din sat, ci şi pentru cei mai în vârstă. S-au altoit astfel 2000 de puieţi. Tot în cadrul acesteia, s-au plantat în cimitirul bisericii 200 de altoi (pe pădureţ).
b) Viticultura
În cadrul Căminului Cultural, viticultura este în creştere, introducându-se altoirea engleză.
c) Apicultura
Pentru propaganda apiculturii, s-au făcut lecţii practice de apicultură la stupii d-lor Lazăr Vasile, Dumitru Buta, Alexandru Baba, care sunt membri ai căminului.
d) Premilităria şi străjeria
În cadrul Căminului Cultural se desfăşoară o frumoasă activitate premilitară şi străjerească, sub conducerea d-lui director Emil Cleja.
e) Fanfara
Sub conducerea neobositului preşedinte a luat fiinţă şi o fanfară românească compusă din mambrii Căminului din sat, dirijată chiar de către acesta. Din anul 1926, a luat fiinţă formaţia de fanfară a saşilor, cu instrumente cumpărate prin donaţii ale sătenilor. Din formaţie au făcut parte: Sigmirean Grigore, Zăgrean Vasile, Sigmirean Toader, Mureşan Dumitru, Măierean Alexxandru, Sâmboan Ioan, Oltean Dumitru, Sâtar Ioan, Lazăr Ioan, Bojor Vasile şi alţii.
Menţionăm că toată formaţia fanfarei era îmbrăcată în costum naţional.
În anul 1956, formaţia veche a fanfarei este instruită şi dirijată de eminentul dirijor Warga Mihai (din Sărata), care era remunerat de Consiliul Popular Şieu-Măgheruş, din fondurile Bugetului. Noua formaţie era alcătuită din: Warga Mihai, Măierean Ioan, Sigmirean Vasile, Sigmirean Ionuc, Pop George, Bojor Vasile, Sas Ioan, Blaga Costică, Sâmboan Ioan, Buta Vasâlicuţa, Garnăr Miki, Hănţug Waindriş, Şomodean Aurel, Găurean Vasile, Hanţi a lui Roman.
Formaţia fanfarei săseşti s-a destrămat în 1943, iar în 1955, membrii acesteia s-au alăturat formaţiei româneşti. Această formaţie a servit la colindat de Crăciun, la ieşirea cu icoanele, la diferite activităţi culturale. Până la plecarea saşilor din sat, erau colindaţi de Crăciun în biserica săsească. Iar a treia zi, fanfara mergea la Valea Măgheruşului, apoi seara colindau pe la fiecare casă, până la miezul nopţii, fiind aşteptaţi cu mult drag de toţi gospodarii. Tradiţia s-a păstrat până în 1965.
În 1970, toate instrumentele fanfarei au fost ridicate de conducerea C.A.P. şi împrumutate Căminului Cultural Cetate, care a asigurat un „schimb de experienţă" unde au participat toţi directorii de cămine culturale din judeţ, instrumentele nefiind înapoiate Căminului nostru cultural.
În anul 1965, director al Căminului Cultural Şieu-Măgheruş şi coordonator al tuturor căminelor culturale din comună devine învăţătorul Mihai Mireşan, care păstrează şi azi lista făcută de M. Warga cu instrumentele muzicale ale fanfarei, trecute în inventarul C.A.P., fără să se poată riposta. Astfel au fost:
- 1 clarinet Mi b (bemol)
- 2 clarinete Si b
- 3 fligorni
- 3 bass fligorni
- 2 althorni
- 3 trompete Mi b
- 2 başi Fa (helicor şi tubă)
- 1 p cinele
- 1 tobă mare
- 1 tobă mică (ron bas Si b).
În total au fost 18 instrumente.
În zadar s-a străduit preotul paroh Bujor Ioan pentru a aduce instrumentele, imediat după 1989, că documentele de predare-primire spre împrumut nu s-au găsit nici până astăzi, dar sonoritatea instrumentelor având marca „David Vinţel", sătenii o păstrează şi azi în amintire.
f) Serbări
În cadrul Căminului Cultural s-au serbat toate sărbătorile naţionale cu un deosebit fast, s-au făcut şezători şi producţii „uniteatrale" cu tinerii premilitari şi străjeri, sub conducerea d-lui Emil Cleja, cu concursul Corului Căminului Cultural, dirijat de d-l Vasile Lazăr.
De asemenea, „şezătorile de seară" (iarna) erau foarte apropiate de şezătorile săseşti. Femeile vin cu lucru de mână (tors, cusut, croşetat etc.), se cântă, se fluieră, se intercalează în mod natural povestiri, snoave, ghicitori, lecturi bine citite, conferinţe scurte, sub formă mai mult de sfaturi, de convorbire literară etc. Învăţămintele se dădeau într-un cadru distractiv şi nu plictisitor. Amintim aici, aprecierile publicaţiei „Solia", în care se preciza: „În general, Căminul Cultural „Voievodul Mihaiu" din comuna Şieu-Măgheruş este un CĂMIN VIU, activează pe toate terenurile şi aceasta este datorită faptului că este înţelegere între intelectualii satului şi săteni şi o deplină concordanţă între toţi aceia care sunt chemaţi a da lumină poporului şi care au sfânta datorie a muncii fără preget pentru ridicarea satului.
La Şieu-Măgheruş a funcţionat permanent între 1964 - 1982 un cor pe patru voci, condus de prof. Dan P. Vasile (Josenii Bârgăului). Repertoriul a cuprins cântece de patrie, partid şi folclor, completate de grupul vocal.
A existat de asemenea o formaţie de dansuri ţigăneşti care a fost premiată la mai multe concursuri între cămine culturale.
Deşi Valea Măgheruşului a fost reprezentat de mai puţini tineri, au avut şi ei totuşi un grup vocal.
Căminul Cultural a avut rolul de a populariza conferinţe, spectacole folclorice, cultural-artistice, unde piesele de teatru au avut un repertoriu diversificat pentru tineri, căsătoriţi şi oameni în vârstă. Piesele au fost alese în vederea participării la concursuri iniţiate de Ministerul Culturii, numite „Festivaluri" şi „Cântarea României". Intelectualii satului au prezentat pise de teatru ca: „Rusaliile" de V. Alecsandri, „Soţul păcălit" de Moliere, piese de teatru destul de pretenţioase în jocul de scenă şi vestimentaţie, solicitându-se ajutorul Casei de Cultură din Năsăud pentru costumaţia adecvată.
În cadrul Căminului Cultural a funcţionat permanent activitatea „Universităţii Cultural-Ştiinţifice", unde, din 1964 până în 1985, în fruntea „Brigăzii de răspândire a cunoştinţelor ştiinţifice" au fost cooptaţi ingineri, medici, cadre didactice, iar din personalul încadrat la „Staţiunea de cercetări Ştiinţifice Arcalia", cercetătorii înscrişi la doctorat erau obligaţi să efectueze activitate de informare şi popularizare a cunoştinţelor ştiinţifice.
g) Întâlnirea cu fiii satului şi aniversarea a 700 de ani de atestare documentară a satului Şieu-Măgheruş
încă din luna ianuarie 1992, prin corespondenţă cu d-nii Dard Weber, Poque şi Ungar, s-a căutat să se ajungă la un acord prin preotul Bujor Ioan şi d-l Nicoară Z. Ioan din Şieu-Măgheruş, data la care se va serba atestarea documentară şi întâlnirea cu fiii satului.
La 21 februarie 1992, prin amabilitatea d-lui Flaviu Urs din Bistriţa, se primeşte corespondenţa cu privire la „Serbarea a 700 de ani de la întemeierea bisericii săseşti din Ungersdorf"
Este necesar a se preciza că, între timp d-l Nicoară Z. Ioan (care a copilărit cu unii saşi în Şieu-Măgheruş) s-a îmbolnăvit şi începând cu 1 februarie 1992 este investit cu responsabilitatea d-l învăţător Mireşan Mihai, alături de preotul Bujor Ioan.
Programul celor trei zile de sărbătoare a fost întocmit astfel încât totul să fie cât mai plăcut, organizatorii căzând de acord pentru zilele de 28, 29, 30 august 1992.
La întâlnirea cu fii satului, grupul de saşi a numărat 45 de persoane, care au plecat de pe meleagurile satului cu zeci de ani în urmă şi care s-au născut, au copilărit şi au trăit alături de români.
Vineri, 28 august, grupul oaspeţilor a fost primit la Primăria Şieu-Măgheruş, apoi a vizitat satul şi bisericile evanghelice din Şieu-Măgheruş, Crainimăt, Arcalia şi Parcul dendrologic, unde cercetătorul Pavel Gălan le-a vorbit despre istoricul castel Bethlen (devenit între timp Staţiunea de Cercetări Ştiinţifice de pe lângă Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca).
S-a remarcat tot timpul bucuria reîntâlnirii, după ani, cu consăteni. La Crainimăt au băut apă din izvor cu găleata, oferită de familia Hnagan Dorel, ceea ce le-a trezit vii amintiri.
Primăria Bistriţa a primit de asemenea cu amabilitate întregul grup, prin amabilitatea primarului Toniuc şi viceprimarul F. Chereji, fiind însoţiţi de pr. Ioan Bujor şi Mihai Mireşan. S-a vizitat de asemenea şi secţia de istorie a Muzeului Judeţean. Sâmbătă, la şcoala generală, a avut loc o „sesiune de referate", prezentându-se următoarele:
1. Mireşan Mihai - Din istoricul satului Şieu-Măgheruş
2. Ioan Rusu Sărăţeanu - Cetatea dacică şi castrul roman de la Sărăţel
3. Nicoară Gavril (în locul lui Ioan Z. Nicoară) - Aspecte demografice din trecutul satului Şieu-Măgheruş
4. Ciprian Pop - Dezvoltarea social-economică a comunei Şieu-Măgheruş
5. Vasile Brendea - Generaţii şi profesii de-a lungul anilor
6. Pavel Gălan - Caracteristici structurale ale populaţiei localităţii Şieu-Măgheruş
7. Alina Ungur - Conservarea cinegetică pe fondul de vânătoare 23 al comunei Şieu-Măgheruş
8. Ramona Camelia Mireşan - Datini şi obiceiuri din orizontul local (comuna Şieu-Măgheruş)
9. Preotul paroh Bujor Ioan - Semnificaţia atestării a 700 de ani şi a peste 3700 de neîntreruptă continuitate a localităţii Şieu-Măgheruş şi întâlnirea cu fiii satului
La sfârşitul sesiunii de referate, d-l David Weber a vorbit în numele „grupului de saşi sosiţi la această întâlnire", spunând că zilele petrecute pe plaiurile româneşti sunt de vis, căci pământul românesc este cel mai frumos din lume. Cu lacrimi pe obraz, i-au îmbrăţişat pe cei cunoscuţi şi au depănat amintiri.
Fiecărui participant i s-a înmânat câte o „bocaie de ceramică în stil săsesc", confecţionate special pentru acest eveniment, de către meşterul Ştefan Gănău din Mijlocenii Bârgăului.
Duminică 30 august, în faţa monumentului eroilor din Şieu-Măgheruş, a avut loc o slujbă religioasă, oficiată de un sobor de preoţi şi corul bisericii din Chintelnic. Tot aici, domnul Alexandru Mureşan, director general al Prefecturii, a citit şi înmânat primăriei din localitate, mesajul prefectului judeţului, domnul Groşan Gheorghe.
Masa festivă s-a desfăşurat în sala Căminului Cultural, urmata de un bal pentru toate pesoanele, de toate vârstele.
Organizatorii au mulţumit şi celor ce au sponsorizat evenimentul: S.C. Suinprod S.A. Şieu-mMăgheruş, S.C. Mopan S.A. Bistriţa, S.C. Industria Laptelui Bistriţa şi Cooperativa Viişoara.
Pentru săteni şi cei aflaţi la această manifestare culturală, faptele rămân înscrise cu litere de aur, în istoria acestei localităţi, sărbătoarea având o semnificaţie dublă: 700 de ani de atestare documentară şi întâlnirea cu fiii satului.